Sobrado dos Monxes – Arzua – Santiago de Compostela
~ 63 km

Am lancezit in pat, in cearsaf, sac de dormit, sub patura, in timp ce spaniolii din camera fosneau ca niste nesimtiti, nici nu stiu ce faceau. Am iesit ultimii din camera. Manastirea e foarte misto, cu o curte interioara imensa, si incredibil de multe paturi. Am iesit din curte si ne-am infipt in primul bar deschis, vis-a-vis. Am mancat paine prajita cu unt, marmelada, si cacao cu lapte. Doua cafele mai tarziu plecam spre Arzua. Peisaj neverosimil: majoritatea drumului drept, ba chiar ceva mers la vale. Facem 20 km ca in parcul Tineretului. La Arzua era ceva fiesta, in sensul ca vreo cinci tembeli cantau la tobe, over and over acelasi loop. Halim bocadillos si plecam iar. Luam masa de pranz la vreo 19 km de Santiago, siesta de vreo doua ore, plecam iar. Toate bune si frumoase pana la autostrada, cand reintram pe calea de mers pe jos. Padurice, hihi, haha, dar ploua. Yay. Orasele, drumeaguri, podete, ajungem pe un deal de unde vedem multe cladiri, blocuri, etc. Adriana zice ca-i Santiago. Eu nu prea cred. Coboram, este. Nu simt nimic. Ba chiar sunt un pic iritat, asa cum intuieste nevasta-mea. E anticlimactic. Mai cautam vreo ora alberguele privat unde facusem rezervare aseara, ne cazam, luam o masa “jubiliara” foarte calma intr-un fel de mall, si ne intoarcem la albergue. Stand in pat, ma gandesc la Camino. Prietenele Adrianei au facut reclama lui Camino Frances, deci nu le pot invinui de nimic. Camino del Norte e foarte greu, pe bicicleta, daca nu-l faci doar pe sosea. Amandoi ne bucuram ca s-a terminat. Ne-a fost greu, foarte greu pe alocuri. Am trecut prin toate emotiile, ca si cuplu. Cu siguranta ca ne da certitudinea ca putem face din nou ceva asemanator. Probabil vom face. Pentru mine, cea mai la indemana revelatie e ca pot face sute de km in cateva zile, bazandu-ma doar pe propriul corp si bicicleta. Mi-a fost frica sa ma dau cu mai mult de 55 kmh. 😀 asta e. Am remarcat ca unde credeam ca e limita mea la pedalat e de fapt vreo 30% din ce pot. Am redefinit “nu mai pot” prin “oprire si cadere de pe bicicleta”, si nu “vai ce ma dor picioarele”. 😀
Biciclisme:
– casca e buna. N-am cazut niciunul. Cozorocul e tot ce mi-a trebuit contra soarelui
– ochelarii ajuta enorm la vant, insecte si frunze. Am folosit doar lentilele transparente
– jacheta antivant SAU fasul antiploaie mi-au ajuns
– ar fi trebuit sa am si pantaloni lungi de ciclism. 50 kmh la 8am e nasol, chiar si pentru mine
– mi-au ajuns sandalele ca unica incaltaminte, cu picioarele goale. Degetele mi-au inghetat dimineata, dar rezist ok la frig
– de cateva ori am luat pantalonii de ciclism uzi pe mine, s-au uscat fara probleme, la fel ca tricourile
– ghidonul de trekking e misto, dar n-am folosit portiunile indepartate
– ne trebuie ghidolina, buretele ieftin e prost (shock!)
– nu-mi convine pozitia manetelor de frana, trebuie sa fac ceva mai radical, incepand cu separarea manetelor de frana de schimbatoare, ca acum sunt integrate
– chiar si cu N optiuni de pus mainile, tot ne-au amortit degetele, ce-i drept mai mult azi, multe coborari, unde am strans ghidonul pentru frane
– oglinda Zefal Spy e foarte misto. Buretele ieftin n-a lasat-o sa raman fixa, dar vedem cu ghidolina
– pe pozitia de deasupra ghidonului oglinda arata si cotul daca port antivant sau antiploaie, trebuie sa incerc o pozitie sub ghidon
– saua e ok, se simte absenta amortizorului stock, dar merge si fara, ba chiar e normal sa aiba bicicleta aceeasi inaltime mereu
– un bidon de 700 ml NU imi ajunge nici pe departe
– coburile sunt ok, dar e nasol ca nu au compartimente pentru organizare
– geanta de ghidon atarna ca un caine ud, daca nu reusesc s-o reglez, de mers cu ea inapoi la magazin
– pedalele ne-au violat gambele cand am impins bicicletele la deal, dar nu cred ca exista leac
– aparatorile de noroi si-au facut treaba
– anvelopele si-au facut treaba
– franele Hayes mx 5 si-au facut si ele treaba, desi la mine oscileaza intre un sunet lin si o hurducaiala dubioasa, de investigat
– de investigat cate camere se sparg singure pe partea de pe janta, cnd nu le impunge vreo spita (Veloteca time)
– de dus inapoi camerele nepotrivite pentru cauciucul nostru (Veloteca time)
– de dus la magazin pompa care s-a stricat a doua oara la a 3-a pompare (Veloteca time)
Cam atat, ca se da stingerea.
Pe fiecare latura cate 3-4 dormitoare, cazare serioasa..





Penultima cafea pe El Camino, si ultima de dimineata

N-o fi mult, dar mai mult n-am avut curaj. 🙂







Spre Santiago
